Viata mea cu ea

A plecat si nu spun de el, e doar o ea. Este prietena mea. Cred ca pentru prima data imi este atat de dor de ea si nu sunt decat 3 ore de cand e plecata. Cand am vazuto eram sigura ca nu ma voi atasa de ea, stiam ca nu ne vom potrivi, desi  stiam, defapt ca ceva comun aveam sigur: numele, simplitatea lucrurilor, placerile mici ne fac fericite.

          Acum cand am cea mai mare nevoie de ea, cand as vrea sa ma imbratiseze, sa ma faca sa rad prin simplul fapt ca ea zambeste nu este. Voi incerca sa-mi alin dorul, desi sunt singura... Sunt in camera, ascultand o melodie de dor, pe ritmuri muzicale, notele slabe imi amintesc ce am facut impreuna. Singura in camera aceasta calda, prea calda, iluminata de lumina slaba a monitorului, pe un scaun rece prea rece, acoperit de patura cu care a stat invelita. Imi amintesc parca cand a venit la mine si am inceput sa vorbim, cand speriata a zis:”Eu cand mai plec acasa?”.

         Lacrimi cad, nimeni nu mai e aici sunt singura. Ma simt ca si cum nu as exista, ca sunt doar un spirit ratacit, ce incearca sa gaseasca acea lumina. Ratacesc langa el, ma plimb pe langa trupul lui, nu ma vede m-a uitat, mereu isi spune ianinte de culcare:”Am uitat” „Ce ai uitat?” A uitat sa-mi dea un mesaj, a uitat de mine. Iar ea, acum imi scrie un mesaj cel mai frumos si sincer mesaj:”Noapte buna draga mea prietena, nu uita sunt aici si cand crezi ca nu mai exist, nu mai suferi. Si mie imi e dor de tine, de lovitura inainte de culcare de patul tau.”

         Uneori as vrea sa vorbesc cu ea sa o strang la piept, sa alerg cu ea prin iarba, sa rad sa plang sa fie ea langa mine. Nu vreau sa fiu fara ea, este sora de care am avut mereu nevoie. Uneori incerc sa tin pasul cu dorul de ea, numar zilele sa o revad, imi doresc sa o am mai aproape de mine, dar nu am cum, nu as vrea sa ranesc pe nimeni, as vrea sa o am mereu langa mine, dar mai sunt si alti. Uneori imi este frica ca aceasta prietenie sa ne-o strice cineva, imi este teama ca ea va privi inapoi si ma va lasa in trecut si va continua prezentul cu cine a inceput.

       Cand o privesc stiu ca azi va fi cea mai frumoasa zi, nimic negativ nu mai are loc in viata mea. Cand ma trezeste dimineata stiu ca am zambit din prima. Cand beau cafeaua cu ea stiu ca acea cafea a fost mereu dulce. Cand merg cu ea undeva unde n-am mai fost stiu ca daca voi trece a doua oara, imi va aduce aminte doar de ea. Cand ascult o melodie cu ea, stiu ca e doar melodia mea si a ei si ca nimeni nu mai are dreptul sa o mai auda. Atunci cand altii ma fac egoista si rea, ea stie sa-mi zica, ca toate astea sunt din prea multe iubire. Cand el imi spune ca a uitat de mine, ea imi spune ca sunt cea mai importanta pentru ea.

        As mai putea fi cineva fara ea? Nu cred..alung teama, deschid geamul, arunc scaunul, fac lumina in camera, caut telefonul si o sun. Pa! Vorbesc cu ea acum.